Toamna...

A trecut...

Ce s-aude prin livezi?
Ce s-aude oare?

Când pe dealuri biserici vezi,

S-aud clopotele-n zare!

A trecut o adiere

Ca mireasma Raiului,

Şi pe dealuri o tăcere,

Ca sunetul naiului.

Se vede c-a trecut pe-aici,

Căci a lăsat urme,

A lăsat pe dealuri, mici

Salturile-i spume...

Aşa a trecut cu paşi-i

Ca de nimf-a aurorei,

Apa cerului şi naşi-i:

Picăturile-i...

În trecut...

În trecut, mă evitai,

Toamnă, tu ce cânţi din nai!

Frunzele ţi le-aruncai!

Hai, hai!

Când ploua, tu mă udai,

Cu picuri grei, mă loveai,

Apoi cu noroi mă-mproşcai!

Hai, hai!

Mă stropeai,

Mă sechestrai,

Cu mine-oribil de purtai!

Hai, hai!

Toamnă, de mă slobozeai,

Din carul tau, cel tras de cai,

Acum mă mai vedeai!

Şi te răzbunai!