Dacă se mai întămplă, jur că fac infart până la urmă! Pe bune!

,,De ce trebuie mereu să mă cert cu mama? Mi se sfarmă inima în mii de bucăţi... Nu mai pot... Urăsc asta, dar sunt total sigură că nu e în totalitate vina mea. Nu mă înţelege, nu mă ascultă, are sute de secrete faţă de mine... Şi ce dacă nu sunt destul de mare să le ascult? Înseamnă că nu sunt cea mai bună prietenă a ei, aşa cum spune." Mi-am spus... necazul ce mi se aşternuse pe inimă, în momentul în care am scris această postare nouă.

Iubesc dansul, dar nimeni nu mă ia în seamă; am dansul în sânge, dar nimeni nu apreciază; aş dansa, aş munci toată ziua fără pauză, dar nimeni nu crede... Eu, mă descurajez... Lumea pierde un talent... E păcat... Ador să dansez, dar nu am unde, cu cine, şi pe ce muzică. Dacă stau închisă în mine, în camera mea dansând singură, nu vede nimeni, dansez doar pentru mine... Vreau să vadă şi ceilalţi... dar... NIMENI nu vede...

Alege-ţi un personaj!

Alege-ţi un personaj, apoi citeşte mai jos...

ESMERALDA- ÎNDRĂZNEAŢĂ

AURORA- TIMIDĂ

MEGARA- CURAJOASĂ, PUTERNICĂ, SEDUCĂTOARE

JASMIN- CONSOLATOARE, VORBĂREAŢĂ

ARIEL- CURIOASĂ, JUCĂUŞĂ

ALBĂ-CA-ZĂPADA- TIMIDĂ, BUNĂ PRIETENĂ

POCAHONTAS- CURAJOASĂ

TINKER BELL- CURIOASĂ, DOMINATOARE

CENUŞĂREASA- ZĂPĂCITĂ

Frumuseţea...

Ce este cu adevărat, frumuseţea? O manifestare a trăsăturilor, un joc al locului ochilor, nasului, gurii, urechilor? Forma sau lungimea părului... afectează... fumuseţea? De unde ştim când un om e... frumos?
Cum putem judeca, frumuseţea unui om? Frumos... frumos... un om... frumos... Oare, frumuseţea transmite sentimente pentru ceilalţi? Frumosul... ne încântă privirile? Întrebări... întrebâri fără răspuns...

Speranţe...

Toate speranţele se duc... precum vântul... Toate speranţele se pierd... precum petalele duse de vânt... Toate speranţele sunt strălucitoare... precum soarele spre care aduce vântul, petalele... Toate speranţele ajung mereu de unde au plecat... precum razele soarelui ce ajung tot pe pământ, pe apă, pe aer sau în... foc...

Swans...

Lacul lebedelor...

Pe luciul azuriu al lacului de oglindă,

Luna-şi reflectă lumina de gheaţă,

Lebedele încetişor se plimbă,

Fără să le vezi la faţă...

Pe o geană din spuma unui val mic,

O pană albă, pluteşte.

Luna, parcă ar avea un tic,

În continuare, luceşte.

Seara mirifică, în taină se stinge,

Vine dimineaţa, apa se linişteşte,

Raza de soare, pe cer se prelinge,

Dar luna-n continuare, luceşte.

Lebedele se trezesc, penele de aur,

Sunt mângâiate, de razele linişti,

Şi noaptea ar mai dura, ar domni peste laur,

Dacă luna, ar mai lucii!

ELEMENTELE:

FOCUL-plasmă (cel mai puternic, mai pur şi mai ascuns dintre elemente):

BERBEC

LEU

SĂGETĂTOR

APA-lichid

RAC

SCORPION

PEŞTI

PĂMÂNT-solid

TAUR

FECIOARĂ

CAPRICORN

AER-gazos

GEMENI

BALANŢĂ

VĂRSĂTOR

Toamna...

A trecut...

Ce s-aude prin livezi?
Ce s-aude oare?

Când pe dealuri biserici vezi,

S-aud clopotele-n zare!

A trecut o adiere

Ca mireasma Raiului,

Şi pe dealuri o tăcere,

Ca sunetul naiului.

Se vede c-a trecut pe-aici,

Căci a lăsat urme,

A lăsat pe dealuri, mici

Salturile-i spume...

Aşa a trecut cu paşi-i

Ca de nimf-a aurorei,

Apa cerului şi naşi-i:

Picăturile-i...

În trecut...

În trecut, mă evitai,

Toamnă, tu ce cânţi din nai!

Frunzele ţi le-aruncai!

Hai, hai!

Când ploua, tu mă udai,

Cu picuri grei, mă loveai,

Apoi cu noroi mă-mproşcai!

Hai, hai!

Mă stropeai,

Mă sechestrai,

Cu mine-oribil de purtai!

Hai, hai!

Toamnă, de mă slobozeai,

Din carul tau, cel tras de cai,

Acum mă mai vedeai!

Şi te răzbunai!

Melancolia viselor...

Când vezi luna cum se zbate în oglinda apei

Şi cum stelele râd cu perle,

Cerul lăcrimează şi-şi arunca viaţa-n valuri...

Încep a cânta uşor câteva mierle...

Noaptea de onix învăluie cerul,

Precum o mătase neagră l-a-nvelit,

Norii stau departe de lume,

În tainica noapte, să-i spunem pe nume...

Melancolie, melancolie,

Stă tremurândă într-un pahar de vin,

Te îmbată şi te-ndeamnă,

Să te-arunci în visu-i divin.

Are mai multe,

Dar doar unul te face să te pierzi,

Printre stele, printre perle,

Printre valurile verzi.

Dimineaţa, soarele mângâie lin azurul,

Iar nisipurile ard, marea de smarald,

Îmbrăţişează visul,

Iar aripa-i divină, destramă abisul.

Câte vise ai? Îmi poţi oare spune,

Când vezi printre ape, mii şi mii de spume?

Oare nu ţi-e dor, să mai visezi umpic?

Aşa, doar o secundă, doar o clipă, doar de mic...

Nu şti cât de aproape e succesul...

La un pas, la o aruncătură, la un singur vals,

Iar visul...

L-ai lăsat în urmă...

Doar... mai mult...

Când va decide timpul... doar atunci ne putem aştepta la o asemenea decizie...

Ce este viaţa?

Un fenomen... minunat pe care oamenii nu-l pot controla, dar de care depind. Doar Dumnezeu controlează viaţa, El nu este controlat de ea şi nici nu depinde de ea...